Munteanu Petru

Suma necesara: 1.100 EUR
20% Donat/876 EUR necesari
Doneaza acum
Promoveaza peShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Povestea lui Petrișor

Petrisor a venit pe lume odata cu primavara, in luna martie a anului 2002. A fost asteptat cu mare bucurie, la fel ca si ceilalti frati ai lui, el fiind al treilea dintre ei. S-a nascut la termen si in conditii normale, iar pana la varsta de doi ani nimic nu parea sa fie in neregula, atunci… La varsta de doi ani, cand am trecut prin prima schimbare de mediu, incercand sa-l ducem la cresa, s-a dovedit a fi un copil total diferit fata de cel de acasa, iar la asta se adauga si lipsa limbajului.
Medicul de familie si medicii pediatri pe la care fusesem in repetate randuri n-au parut sa observe ca ceva era in neregula cu el si ne spuneau ca e bine, ca e dezvoltat armonios si ca nu avem de ce sa ne facem griji. Dupa experienta cu cresa si fiindca vedeam ca nu vorbeste, am plecat din nou la medic, de data aceasta la un pediatru care si-a dat seama imediat ce problema are si ne-a directionat la un profesor neuropsihiatru , care l-a diagnosticat pe loc, la prima vedere, cu autism infantil. Acest lucru s-a intamplat la varsta de 3 ani, deoarece acest diagnostic, la vremea respectiva, nu se punea inainte de varsta de 3 ani.

Din acel moment a inceput lupta noastra cu autismul. Din pacate la inceput ni s-a spus ca nu se poate face nimic pentru el, ca va creste si el alaturi de fratii lui, dar ca va fi diferit…cat de diferit, nu ne-a spus nimeni… In timp ce, pe de o parte, nu puteam accepta acest diagnostic si cautam si alte pareri, pe de alta parte, cautam solutii sa-l putem ajuta. Astfel plangand si rugandu-ne lui Dumnezeu sa ne arate o cale si stand noptile si citind pentru a gasi informatiile necesare, am reusit sa luam legatura cu alti parinti si asa am aflat de terapia ABA, care la vremea respectiva abia de era cunoscuta in Romania, de la o familie care a avut posibilitatea si motivatia sa-si ajute copilul plecand in afara si apoi aducand cu ei primii specialisti pe aceasta terapie, din Anglia. Problema era ca doar in Bucuresti se facea aceasta terapie, iar pentru a putea sa facem acest lucru, a trebuit sa ne decidem sa plecam cu Petrisor la Bucuresti. A fost foarte greu de luat aceasta decizie, pentru ca nu puteam pleca toata familia. Dar, pentru ca nu exista alta varianta ca sa-l ajutam pe Petrisor si pentru ca timpul era foarte important pentru recuperarea lui, a trebuit sa ne decidem cat mai repede cu putinta. Pentru acest lucru am cerut si am primit binecuvantarea parintelui duhovnic de atunci, Serafim Man de la Rohia, care a facut acest lucru cu ochii inlacrimati si ne-a asigurat ca ne va purta in rugaciune in tot acest timp…

Am plecat la Bucuresti, eu –mama lui Petrisor- si Petrisor, ceilalti trei fratiori ramanand la Maramures cu tata si cu un suflet binecuvantat care ne-a ajutat si i-a ajutat pe copii sa nu simta prea tare acesta lipsa a mea si a fratelui lor… Astfel, am inceput terapia in martie 2006, cand Petrisor avea 4 ani. In prima jumatate de an a facut progrese fantastice. La inceputul anului 2007 si pana in 2011 am reusit sa aducem un consultant din Anglia pentru a-l putea ajuta si mai mult. In toamna anului 2007, ne-am mutat la Cluj, pentru a fi mai aproape de familie si pentru ca fiind un oras universitar, puteam gasi studenti pe care sa-I invatam sa lucreze cu aceasta terapie si astfel sa putem continua ce am inceput la Bucuresti. In anul 2011 am fost nevoiti sa renuntam la consultantul englez, pentru ca nu ne mai puteam permite sa-l platim, costurile fiind foarte mari si suportate integral de catre familie. Am continuat terapia, iar din anul 2012 am apelat la un consultant roman din Bucuresti. Echipele cu care am lucrat si lucram in continuare au fost formate din 4-5 oameni, care la randul lor trebuiau platiti luna de luna tot de catre familie. De-a lungul acestor ani de terapie, statul nu s-a implicat cu nimic, dar am intanlit oameni de buna credinta si cu suflet mare, care, cunoscandu-ne lupta, ne-au sprijinit in repetate randuri. Au fost situatii in care pur si simplu nu stiam de unde vom avea bani sa platim o factura pentru consultant sau salariile fetelor din echipa si chiar in acel moment primeam cate un telefon prin care eram anuntati ca cineva vrea sa doneze o anumita suma pentru sustinerea terapiei lui Petrisor si acea suma se intampla sa fie exact suma de care aveam nevoie in momentul respectiv…

Despre costurile terapiei pot sa spun ca lunar trebuie sa dispunem de 5000 de lei pentru a face fata cheltuielilor (plata consultantului, a membrilor echipei si a materialelor si diferitelor activitati din cadrul terapiei).
Acum Petrisor este in clasa a 6 a la o scoala de masa, unde merge insotit. Ii place sa mearga la scoala si sa fie intre copii. A invatat sa scrie si sa citeasca, precum si sa se descurce in aproape toate treburile casnice, bucataria fiind locul lui preferat din casa. Imi este un ajutor de nadejde.

Pot sa spun din tot sufletul ca Petrisor este o binecuvantare pentru noi, alaturi de el am invatat foarte multe lucruri utile si mai presus de toate am invatat sa pretuim mai mult lucrurile care conteaza cu adevarat in viata unui om, sa nu ne mai impiedicam de maruntisuri si sa privim mereu in sus cu toata nadejdea…caci atunci cand nimeni nu o mai poate face, EL ne poate ajuta.

Redactare de Camelia Munteanu (mama lui Petru)

Asociatia Samaritenul Milostiv Suceava isi propune sa stranga fonduri pentru tratamentul lui Petrisor cel putin pentru o luna. Fii si tu un bun samaritean si sprijina aceasta cauza.